Nu stiu despre ce a fost vorba in filmul asta, dar dupa un punct nici nu mi-a mai pasat... Un arhitect care s-a suparat pe nevasta-sa si pe fii-su? Ceee? Niciun film romanesc nu a aratat asa si P R O B A B I L nici nu o sa arate vreodata. Dan Nutu '66, mancatias pwla ta, esti cel mai frumos barbat ever!
oare asta chiar e cel mai FRUMOS film romanesc? se pisa pe antonioni coaeMALASI /// "aeru bun" "ce?" "l-a luat marea" "petru as vrea sa vad o casa facuta de tine" "si eu" "ai sa le faci frumoase?" "tehnicolore" // "era sa te confund cu studentele" "am inceput sa dansez ca o gospodina"
user AdrianM. read my mind: Romanian Antonioni. "The original construction was replaced with woodwork in the last century, and now we're putting back the original one, made out of stone."
Vast reverberating spaces opened in a moment of opportunity and hope – just to be filled with bullshit and concrete too soon. But the resonances still hang mid-air, like the memory of amputated hands.
If you like films where nothing really happens, you will love this one.
e prima dată când mi se întâmplă să mă îndrăgostesc de un film românesc.. schimbul de replici e seducător,uşor melancolic fără să alunce în sentimenalism ieftin. în fundal auzi acorduri de Chopin;treptat întâlneşti frânturi de imagini din Catedrale.. Un el şi ea,captivi în propria lor singurătate,unde conversaţia dă iluzia apropierii. "Auzi,dacă vrei să scapi de complexe,fă ceva stupid.."parcă mă aud pe mine
A very personal view, using an extremely modern cinematic language, in which estrangement and joy meet.